|Legături utile| |
||
Legislaţia
contabilă.
O.M.F.P.
nr. 2861 din 9 octombrie 2009 privind organizarea şi efectuarea
inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi
capitalurilor proprii
(2)
Prevederile prezentului ordin se aplică de către persoanele juridice
prevăzute
la (3)
Persoanele care obţin venituri din activităţi independente şi sunt
obligate,
potrivit legii, să organizeze şi să conducă evidenţa contabilă în
partidă
simplă aplică prevederile prezentului ordin. (4)
Entităţile autorizate, reglementate şi supravegheate de Banca Naţională
a
României, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Comisia de
Supraveghere a
Sistemului de Pensii Private şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare
pot
aplica, pe lângă prevederile prezentului ordin, şi reglementări
specifice cu
privire la organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de
natura
activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, emise de instituţiile
de
reglementare, în funcţie de specificul activităţii. (5)
Entităţile prevăzute la alin. (2) au obligaţia să emită proceduri
proprii
privind inventarierea, în baza normelor prevăzute la art. 1 alin.
(1), aprobate
de administratorul, ordonatorul de credite sau altă persoană care are
obligaţia
gestionării entităţii. ART.
2 -
Răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere,
potrivit
prevederilor ART.
3 -
Prezentul ordin intră în vigoare în termen de 15 zile de la
data publicării în
Monitorul Oficial al României, Partea I. ART.
4 -
La data
intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă ART.
5 -
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea I. p.
Ministrul finanţelor publice, Gheorghe
Gherghina, secretar de stat Bucureşti,
9 octombrie 2009; Nr. 2.861. ANEXĂ Norme
privind organizarea şi
efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi
capitalurilor proprii 1. -
(1)
Inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor şi
capitalurilor
proprii reprezintă ansamblul operaţiunilor prin care se constată
existenţa
tuturor elementelor respective, cantitativ-valoric sau numai valoric,
după caz,
la data la care aceasta se efectuează. (2) Inventarierea are ca scop
principal
stabilirea situaţiei reale a tuturor elementelor de natura activelor,
datoriilor şi capitalurilor proprii ale fiecărei entităţi, precum şi a
bunurilor şi valorilor deţinute cu orice titlu, aparţinând altor
persoane
juridice sau fizice, în vederea întocmirii situaţiilor
financiare anuale care
trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare şi a
performanţei
entităţii pentru respectivul exerciţiu financiar. 2. -
(1) În
temeiul prevederilor a)
la
cererea organelor de control, cu prilejul efectuării controlului, sau a
altor
organe prevăzute de lege; b)
ori de
câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în
gestiune, care nu pot fi
stabilite cert decât prin inventariere; c)
ori de
câte ori intervine o predare-primire de gestiune; d)
cu
prilejul reorganizării gestiunilor; e)
ca
urmare a calamităţilor naturale sau a unor cazuri de forţă majoră; f)
în alte
cazuri prevăzute de lege. (2)
În cazul în care, în situaţiile enumerate
mai sus, sunt inventariate toate elementele de natura activelor dintr-o
gestiune, aceasta poate ţine loc de inventariere anuală, cu aprobarea
administratorului, a ordonatorului de credite sau a persoanei care are
obligaţia gestionării entităţii, cu respectarea prevederilor pct. 4
alin. (4). (3)
În baza prevederilor (4)
Toate elementele de natura activelor
trebuie să fie date în răspundere gestionară sau în
folosinţă, după caz,
salariaţilor ori administratorilor entităţii. 3. La
începutul activităţii entităţii, inventarierea are ca scop
principal stabilirea
şi evaluarea elementelor de natura activelor ce constituie aport la
capitalul
entităţii. Elementele de natura activelor care constituie aport la
capitalul
social al entităţilor şi la patrimoniul instituţiilor publice se
înscriu în
registrul-inventar, grupate pe conturi. 4. -
(1)
Inventarierea anuală a elementelor de natura activelor, datoriilor şi
capitalurilor proprii se face, de regulă, cu ocazia încheierii
exerciţiului
financiar, avându-se în vedere şi specificul activităţii
fiecărei entităţi. (2)
La entităţile cu activitate complexă,
bunurile pot fi inventariate şi înaintea datei de încheiere
a exerciţiului
financiar, cu condiţia asigurării valorificării şi cuprinderii
rezultatelor
inventarierii în situaţiile financiare anuale întocmite
pentru exerciţiul
financiar respectiv. (3)
Entităţile care, potrivit legii
contabilităţii, au stabilit exerciţiul financiar diferit de anul
calendaristic,
organizează şi efectuează inventarierea anuală astfel încât
rezultatele acesteia
să fie cuprinse în situaţiile financiare întocmite pentru
exerciţiul financiar
stabilit. (4)
În situaţia inventarierii unor gestiuni
pe parcursul anului, în registrul-inventar se cuprinde valoarea
stocurilor
faptice inventariate şi înscrise în listele de inventariere
actualizate cu
intrările şi ieşirile de bunuri din perioada cuprinsă între data
inventarierii
şi data încheierii exerciţiului financiar. 5.
Răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere,
potrivit
prevederilor 6. -
(1)
Inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor şi
capitalurilor
proprii se efectuează de către comisii de inventariere, numite prin
decizie
scrisă, emisă de persoanele prevăzute la pct. 5. În decizia de
numire se
menţionează în mod obligatoriu componenţa comisiei (numele
preşedintelui şi
membrilor comisiei), modul de efectuare a inventarierii, metoda de
inventariere
utilizată, gestiunea supusă inventarierii, data de începere şi de
terminare a
operaţiunilor. (2)
La entităţile al căror număr de salariaţi
este redus, inventarierea poate fi efectuată de către o singură
persoană. În
această situaţie, răspunderea pentru corectitudinea inventarierii
revine
administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are
obligaţia gestionării entităţii respective. (3)
Comisiile de inventariere sunt
coordonate, acolo unde este cazul, de către o comisie centrală, numită
prin
decizie scrisă, emisă de persoanele prevăzute la pct. 5. Comisia
centrală de
inventariere are sarcina să organizeze, să instruiască, să supravegheze
şi să
controleze modul de efectuare a operaţiunilor de inventariere. Comisia
centrală
de inventariere răspunde de efectuarea tuturor lucrărilor de
inventariere,
potrivit prevederilor legale. Pentru
desfăşurarea în bune condiţii a
operaţiunilor de inventariere, în comisiile de inventariere vor
fi numite
persoane cu pregătire corespunzătoare economică şi tehnică, care să
asigure
efectuarea corectă şi la timp a inventarierii elementelor de natura
activelor,
datoriilor şi capitalurilor proprii, inclusiv evaluarea lor conform
reglementărilor contabile aplicabile. (4)
Inventarierea şi evaluarea elementelor de
natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii se pot efectua
atât cu
salariaţi proprii, cât şi pe bază de contracte de prestări de
servicii
încheiate cu persoane juridice sau fizice cu pregătire
corespunzătoare. (5)
Din comisia de inventariere nu pot face
parte gestionarii depozitelor supuse inventarierii, contabilii care ţin
evidenţa gestiunii respective şi nici auditorii interni sau statutari. Prin
proceduri interne, entităţile pot
stabili ca la efectuarea operaţiunilor de inventariere să participe şi
contabilii care ţin evidenţa gestiunii respective, fără ca aceştia să
facă
parte din comisie. (6)
Membrii comisiilor de inventariere nu pot
fi înlocuiţi decât în cazuri bine justificate şi
numai prin decizie scrisă,
emisă de către cei care i-au numit. (7)
În condiţiile în care entităţile nu au
niciun salariat care să poată efectua operaţiunea de inventariere,
aceasta se
efectuează de către administratori. 7.
În
vederea bunei desfăşurări a operaţiunilor de inventariere,
administratorii,
ordonatorii de credite sau alte persoane care au obligaţia gestionării
entităţii trebuie să ia măsuri pentru crearea condiţiilor
corespunzătoare de
lucru comisiei de inventariere, prin: -
organizarea depozitării bunurilor grupate pe sorto-tipodimensiuni,
codificarea
acestora şi întocmirea etichetelor de raft; -
ţinerea
la zi a evidenţei tehnico-operative la gestiuni şi a celei contabile şi
efectuarea confruntării datelor din aceste evidenţe; -
participarea întregii comisii de inventariere la lucrările de
inventariere; -
asigurarea personalului necesar pentru manipularea bunurilor care se
inventariază, respectiv pentru sortare, aşezare, cântărire,
măsurare, numărare
etc.; -
asigurarea participării la identificarea bunurilor inventariate
(calitate,
sort, preţ etc.) şi la evaluarea lor, conform reglementărilor contabile
aplicabile, a unor specialişti din entitate sau din afara acesteia, la
solicitarea preşedintelui comisiei de inventariere. Aceste persoane au
obligaţia de a semna listele de inventariere pentru atestarea datelor
înscrise; -
dotarea
gestiunii cu aparate şi instrumente adecvate şi în număr
suficient pentru
măsurare, cântărire, cu cititoare de coduri de bare etc., cu
mijloace de
identificare (cataloage, mostre, sonde etc.), precum şi cu birotica
necesară; -
dotarea
comisiei de inventariere cu mijloace tehnice de calcul şi de sigilare a
spaţiilor inventariate; -
asigurarea protecţiei membrilor comisiei de inventariere în
conformitate cu
normele de protecţie a muncii; -
asigurarea securităţii uşilor, ferestrelor, porţilor etc. de la
magazine,
depozite, gestiuni etc. 8.
Principalele măsuri organizatorice care trebuie luate de către comisia
de
inventariere sunt următoarele: a)
înainte
de începerea operaţiunii de inventariere să ia de la gestionarul
răspunzător de
gestiunea bunurilor o declaraţie scrisă din care să rezulte dacă: -
gestionează bunuri şi în alte locuri de depozitare; -
în afara
bunurilor entităţii respective are în gestiune şi alte bunuri
aparţinând
terţilor, primite cu sau fără documente; -
are
plusuri sau lipsuri în gestiune, despre a căror cantitate ori
valoare are
cunoştinţă; -
are
bunuri nerecepţionate sau care trebuie expediate (livrate), pentru care
s-au
întocmit documentele aferente; - a
primit
sau a eliberat bunuri fără documente legale; -
deţine
numerar sau alte hârtii de valoare rezultate din vânzarea
bunurilor aflate în
gestiunea sa; -
are
documente de primire-eliberare care nu au fost operate în
evidenţa gestiunii
sau care nu au fost predate la contabilitate. De
asemenea, gestionarul va menţiona în
declaraţia scrisă felul, numărul şi data ultimului document de
intrare/ieşire a
bunurilor în/din gestiune. Declaraţia
se datează şi se semnează de către
gestionarul răspunzător de gestiunea bunurilor şi de către comisia de
inventariere. Semnarea declaraţiei de către gestionar se face în
faţa comisiei
de inventariere; b)
să
identifice toate locurile (încăperile) în care există
bunuri ce urmează a fi
inventariate; c)
să
asigure închiderea şi sigilarea spaţiilor de depozitare, în
prezenţa
gestionarului, ori de câte ori se întrerup operaţiunile de
inventariere şi se
părăseşte gestiunea. Atunci
când bunurile supuse inventarierii,
gestionate de către o singură persoană, sunt depozitate în locuri
diferite sau
gestiunea are mai multe căi de acces, membrii comisiei care efectuează
inventarierea trebuie să sigileze toate aceste locuri şi căile lor de
acces, cu
excepţia locului în care a început inventarierea, care se
sigilează numai în
cazul când inventarierea nu se termină într-o singură zi.
La reluarea lucrărilor
se verifică dacă sigiliul este intact; în caz contrar, acest fapt
se va
consemna într-un proces-verbal de constatare, care se semnează de
către comisia
de inventariere şi de către gestionar, luându-se măsurile
corespunzătoare. Documentele
întocmite de comisia de
inventariere rămân în cadrul gestiunii inventariate
în locuri special amenajate
(fişete, casete, dulapuri etc.), încuiate şi sigilate.
Preşedintele comisiei de
inventariere răspunde de operaţiunea de sigilare; d)
să
bareze şi să semneze, la ultima operaţiune, fişele de magazie,
menţionând data
la care s-au inventariat bunurile, să vizeze documentele care privesc
intrări
sau ieşiri de bunuri, existente în gestiune, dar
neînregistrate, să dispună
înregistrarea acestora în fişele de magazie şi predarea lor
la contabilitate,
astfel încât situaţia scriptică a gestiunii să reflecte
realitatea; e)
să
verifice numerarul din casă şi să stabilească suma încasărilor
din ziua
curentă, solicitând depunerea numerarului la casieria entităţii
(la gestiunile
cu vânzare cu amănuntul); f)
să
controleze dacă toate instrumentele şi aparatele de măsură sau de
cântărire au
fost verificate şi dacă sunt în bună stare de funcţionare; g)
în
cazul în care gestionarul nu s-a prezentat la data şi ora fixate
pentru
începerea operaţiunilor de inventariere, comisia de inventariere
sigilează
gestiunea şi comunică aceasta comisiei centrale sau administratorului,
ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia
gestionării
entităţii, conform procedurilor proprii privind inventarierea. Aceste
persoane
au obligaţia să îl încunoştinţeze imediat, în scris,
pe gestionar despre
reprogramarea inventarierii ce trebuie să se efectueze, indicând
locul, ziua şi
ora fixate pentru începerea operaţiunilor de inventariere. Dacă
gestionarul nu se prezintă nici de
această dată la locul, data şi ora fixate, inventarierea se efectuează
de către
comisia de inventariere în prezenţa reprezentantului său legal
sau a altei
persoane, numită prin decizie scrisă, care să îl reprezinte pe
gestionar. 9.
Pentru
desfăşurarea corespunzătoare a inventarierii este indicat, dacă este
posibil,
să se sisteze operaţiunile de intrareieşire a bunurilor supuse
inventarierii,
luându-se din timp măsurile corespunzătoare pentru a nu se
stânjeni procesul
normal de livrare sau de primire a bunurilor. Dacă
operaţiunile de aprovizionare-livrare a
bunurilor nu pot fi suspendate, trebuie creată o zonă tampon în
care să se
depoziteze bunurile primite în timpul inventarierii sau din care
se pot expedia
bunurile la clienţi, operaţiunile respective efectuându-se numai
în prezenţa
comisiei de inventariere, care va menţiona pe documentele respective
"primit în timpul inventarierii" sau "eliberat în timpul
inventarierii", după caz, în scopul evitării inventarierii duble
sau a
omisiunilor. 10. Pe
toată
durata inventarierii, programul şi perioada inventarierii se afişează
la loc
vizibil. 11.
Inventarierea imobilizărilor necorporale se efectuează prin constatarea
existenţei şi apartenenţei acestora la entităţile deţinătoare, iar
în cazul
brevetelor, licenţelor, mărcilor de fabrică şi al altor imobilizări
necorporale
este necesară dovedirea existenţei acestora pe baza titlurilor de
proprietate
sau a altor documente juridice de atestare a unor drepturi legale. 12.
Inventarierea terenurilor se efectuează pe baza documentelor care
atestă
dreptul de proprietate al acestora şi a altor documente, potrivit legii. Clădirile
se inventariază prin identificarea
lor pe baza titlurilor de proprietate şi a dosarului tehnic al acestora. Construcţiile
şi echipamentele speciale cum
sunt: reţelele de energie electrică, termică, gaze, apă, canal,
telecomunicaţii, căile ferate şi altele similare se inventariază
potrivit
regulilor stabilite de deţinătorii acestora. Imobilizările
corporale care în perioada inventarierii
se află în afara entităţii (vapoare, locomotive, vagoane,
avioane, autovehicule
etc.), plecate în cursă de lungă durată, maşinile de forţă şi
utilajele
energetice, maşinile, utilajele şi instalaţiile de lucru, aparatele şi
instalaţiile de măsurare, control şi reglare şi mijloacele de transport
date
pentru reparaţii în afara entităţii se inventariază
înaintea ieşirii lor
temporare din gestiunea entităţii sau prin confirmare scrisă primită de
la
entitatea unde acestea se găsesc, potrivit procedurilor proprii
aprobate. 13.
În
listele de inventariere a imobilizărilor necorporale şi corporale,
aflate în
curs de execuţie, se menţionează pentru fiecare obiect în parte,
pe baza
constatării la faţa locului: denumirea obiectului şi valoarea
determinată potrivit
stadiului de execuţie, pe baza valorii din documentaţia existentă
(devize),
precum şi în funcţie de volumul lucrărilor realizate la data
inventarierii.
Materialele şi utilajele primite de la beneficiari pentru montaj şi
neîncorporate în lucrări se inventariază separat. 14.
Investiţiile puse în funcţiune total sau parţial, cărora nu li
s-au întocmit
formele de înregistrare ca imobilizări corporale, se
înscriu în liste de
inventariere distincte. De asemenea, lucrările de investiţii care nu se
mai
execută, fiind sistate sau abandonate, se înscriu în liste
de inventariere
distincte, menţionându-se cauzele sistării sau abandonării,
aprobarea de
sistare ori abandonare şi măsurile ce se propun în legătură cu
aceste lucrări. 15. -
(1)
Stabilirea stocurilor faptice se face prin numărare, cântărire,
măsurare sau
cubare, după caz. Bunurile aflate în ambalaje originale intacte
se desfac prin
sondaj, acest lucru urmând a fi menţionat şi în listele de
inventariere
respective. (2)
La lichidele a căror cantitate efectivă
nu se poate stabili prin transvazare şi măsurare, conţinutul vaselor -
stabilit
în funcţie de volum, densitate, compoziţie etc. - se verifică
prin scoaterea de
probe din aceste vase, ţinându-se seama de densitate, compoziţie
şi de alte
caracteristici ale lichidelor, care se constată fie organoleptic, fie
prin
măsurare sau probe de laborator, după caz. (3)
Materialele de masă ca: ciment, oţel
beton, produse de carieră şi balastieră, produse agricole şi alte
materiale
similare, ale căror cântărire şi măsurare ar necesita cheltuieli
importante sau
ar conduce la degradarea bunurilor respective, se pot inventaria pe
bază de
calcule tehnice. (4)
În listele de inventariere a materialelor
prevăzute la alineatele precedente se menţionează modul în care
s-a făcut
inventarierea, precum şi datele tehnice care au stat la baza calculelor
respective. 16.
Bunurile
din domeniul public al statului şi al unităţilor
administrativ-teritoriale,
date în administrare, concesionate sau închiriate
instituţiilor publice,
societăţilor/companiilor naţionale şi regiilor autonome potrivit legii,
se
inventariază şi se înscriu în listele de inventariere
distincte în cadrul
acestor unităţi. 17.
Bunurile
aflate asupra angajaţilor la data inventarierii (echipament,
cazarmament,
scule, unelte etc.) se inventariază şi se trec în liste de
inventariere
distincte, specificându-se persoanele care răspund de păstrarea
lor. În cadrul
evidenţierii acestora pe formaţii şi locuri de muncă, bunurile vor fi
centralizate şi comparate cu datele din evidenţa tehnico-operativă,
precum şi
cu cele din evidenţa contabilă. Bunurile
cu un grad mare de perisabilitate se
inventariază cu prioritate, fără a se stânjeni
consumul/comercializarea
imediată a acestora. Comisia
de inventariere are obligaţia să
controleze toate locurile în care pot exista bunuri care trebuie
supuse
inventarierii. 18.
Toate
bunurile ce se inventariază se înscriu în listele de
inventariere, care trebuie
să se întocmească pe locuri de depozitare, pe gestiuni şi pe
categorii de
bunuri. 19. -
(1) Bunurile
existente în entitate şi aparţinând altor entităţi
(închiriate, în leasing, în
concesiune, în administrare, în custodie, primite în
vederea vânzării în regim
de consignaţie, spre prelucrare etc.) se inventariază şi se
înscriu în liste de
inventariere distincte. Listele de inventariere pentru aceste bunuri
trebuie să
conţină informaţii cu privire la numărul şi data actului de
predare-primire şi
ale documentului de livrare, precum şi alte informaţii utile. Listele
de inventariere cuprinzând bunurile aparţinând
terţilor se trimit şi persoanei fizice sau juridice, române ori
străine, după
caz, căreia îi aparţin bunurile respective, în termen de
cel mult 15 zile
lucrătoare de la terminarea inventarierii, urmând ca proprietarul
bunurilor să
comunice eventualele nepotriviri în termen de 5 zile lucrătoare
de la primirea
listelor de inventariere. În
caz de nepotriviri, entitatea deţinătoare
este obligată să clarifice situaţia diferenţelor respective şi să
comunice
constatările sale persoanei fizice sau juridice căreia îi aparţin
bunurile
respective, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea
sesizării. (2)
Societăţile de leasing trebuie să
solicite utilizatorilor furnizarea listelor de inventariere cu bunurile
care
fac obiectul contractelor de leasing. În baza datelor cuprinse
în aceste liste,
societatea de leasing poate calcula şi înregistra ajustări pentru
deprecierea
imobilizărilor sau a creanţelor imobilizate, după caz. În
cazul în care listele de inventariere nu
sunt furnizate de către locatar, societatea de leasing va putea
constitui
ajustări pentru deprecierea bunurilor respective, pe baza preţurilor de
piaţă
disponibile la data inventarierii, ţinând seama de
caracteristicile bunului ce
face obiectul leasingului (an de fabricaţie, durata de viaţă). Pentru
verificarea exactităţii informaţiilor
primite, societăţile de leasing pot întreprinde verificări
faptice la locatari,
potrivit procedurilor proprii. (3)
Pentru situaţiile prevăzute la prezentul
punct, entităţile deţinătoare ale bunurilor sunt obligate să efectueze
inventarierea şi să trimită spre confirmare listele de inventariere,
după cum
proprietarii acelor bunuri sunt obligaţi să ceară confirmarea privind
bunurile
existente la terţi. Neprimirea confirmării privind bunurile existente
la terţi
nu reprezintă confirmare tacită. 20.
Pentru
bunurile depreciate, inutilizabile sau deteriorate, fără mişcare ori
greu
vandabile, comenzi în curs, abandonate sau sistate, precum şi
pentru creanţele
şi obligaţiile incerte ori în litigiu se întocmesc liste de
inventariere
distincte sau situaţii analitice separate, după caz. 21.
Determinarea stocurilor faptice se face astfel încât să se
evite omiterea ori
inventarierea de două sau de mai multe ori a aceloraşi bunuri. 22.
Bunurile
aflate în expediţie se inventariază de către entităţile
furnizoare, iar
bunurile achiziţionate aflate în curs de aprovizionare se
inventariază de
entitatea cumpărătoare şi se înscriu în liste de
inventariere distincte. 23. -
(1)
Înainte de începerea inventarierii produselor în curs
de execuţie şi a
semifabricatelor din producţia proprie, este necesar: -
să se
predea la magazii şi la depozite, pe baza documentelor, toate produsele
şi
semifabricatele a căror prelucrare a fost terminată; -
să se
colecteze din secţii sau ateliere toate produsele reziduale şi
deşeurile,
întocmindu-se documentele de constatare; -
să se
întocmească documentele de constatare şi să se clarifice situaţia
semifabricatelor a căror utilizare este îndoielnică. (2)
În cazul produselor în curs de execuţie
se inventariază atât produsele care nu au trecut prin toate
fazele (stadiile)
prelucrării impuse de procesul tehnologic de producţie, cât şi
produsele care,
deşi au fost terminate, nu au trecut toate probele de recepţionare
tehnică sau
nu au fost completate cu toate piesele şi accesoriile lor. 24.
Inventarierea se efectuează, de asemenea, pentru lucrările şi
serviciile în
curs de execuţie sau neterminate. 25. -
(1)
Materiile prime, materialele, piesele de schimb, semifabricatele etc.,
aflate
în secţiile de producţie şi nesupuse prelucrării, nu se consideră
produse în
curs de execuţie. Acestea se inventariază separat şi se repun în
conturile din
care provin, diminuându-se cheltuielile, iar după terminarea
inventarierii
acestora se evidenţiază în conturile iniţiale de cheltuieli. (2)
Inventarierea produselor, lucrărilor şi
serviciilor în curs de execuţie din cadrul secţiilor auxiliare se
face prin
stabilirea stadiului de executare a acestora. 26. La
entităţile care au activitate de construcţii-montaj, pe baza
constatării la
faţa locului, se includ în liste de inventariere distincte, pe
categorii de
lucrări şi părţi de elemente de construcţii la care n-a fost executat
întregul
volum de lucrări prevăzute în devize, respectiv lucrări executate
(terminate),
dar nerecepţionate de către beneficiar, denumirea obiectului şi
valoarea
determinată potrivit stadiului de execuţie, potrivit valorii din
documentaţia
existentă (devize), precum şi în funcţie de volumul lucrărilor
realizate la
data inventarierii. 27.
Inventarierea lucrărilor de modernizare nefinalizate sau de reparaţii
ale
clădirilor, instalaţiilor, maşinilor, utilajelor, mijloacelor de
transport şi
ale altor bunuri se face prin verificarea la faţa locului a stadiului
fizic al
lucrărilor. Astfel de lucrări se consemnează într-o listă de
inventariere
distinctă, în care se indică denumirea obiectului supus
modernizării sau
reparaţiei şi valoarea determinată potrivit costului de deviz şi celui
efectiv
al lucrărilor executate. 28. -
(1)
Creanţele şi obligaţiile faţă de terţi sunt supuse verificării şi
confirmării
pe baza extraselor soldurilor debitoare şi creditoare ale conturilor de
creanţe
şi datorii care deţin ponderea valorică în totalul soldurilor
acestor conturi,
potrivit "Extrasului de cont" (cod 14-6-3) sau punctajelor reciproce
scrise. Nerespectarea acestei proceduri, precum şi refuzul de
confirmare
constituie abateri de la prezentele norme şi se sancţionează potrivit
legii. (2)
În situaţia entităţilor care efectuează
decontarea creanţelor şi obligaţiilor pe bază de deconturi interne sau
deconturi externe periodice confirmate de către parteneri, aceste
documente pot
ţine locul extraselor de cont confirmate. 29. -
(1)
Disponibilităţile băneşti, cecurile, cambiile, biletele la ordin,
scrisorile de
garanţie, acreditivele, ipotecile, precum şi alte valori aflate
în casieria
entităţilor se inventariază în conformitate cu prevederile legale. (2)
Disponibilităţile aflate în conturi la
bănci sau la unităţile Trezoreriei Statului se inventariază prin
confruntarea
soldurilor din extrasele de cont emise de acestea cu cele din
contabilitatea
entităţii. În
acest scop, extrasele de cont din ziua de
31 decembrie sau din ultima zi bancară, puse la dispoziţie de
instituţiile de
credit şi unităţile Trezoreriei Statului, vor purta ştampila oficială a
acestora. În
cazul entităţilor care, potrivit
prevederilor (3)
Disponibilităţile în lei şi în valută din
casieria entităţii se inventariază în ultima zi lucrătoare a
exerciţiului
financiar, după înregistrarea tuturor operaţiunilor de
încasări şi plăţi
privind exerciţiul respectiv, confruntându-se soldurile din
registrul de casă
cu monetarul şi cu cele din contabilitate. 30.
Inventarierea titlurilor pe termen scurt şi lung se efectuează pe baza
documentelor care atestă deţinerea acestora (registrul acţionarilor,
documente
care au stat la baza achiziţiei sau primirii cu titlu gratuit) cu
respectarea
legislaţiei în vigoare. 31. -
(1)
Înscrierea în listele de inventariere a mărcilor poştale, a
timbrelor fiscale,
a tichetelor de călătorie, a tichetelor de masă, a tichetelor cadou, a
tichetelor de creşă, a tichetelor de vacanţă, a bonurilor cantităţi
fixe, a
biletelor de spectacole, de intrare în muzee, expoziţii şi altele
asemenea se
face la valoarea lor nominală, cu excepţia timbrelor cu valoare
filatelică.
Pentru bunurile de această natură, constatate fără utilitate (expirate,
deteriorate), se întocmesc liste de inventariere distincte. (2)
Inventarierea timbrelor filatelice se
efectuează potrivit procedurii elaborate în acest scop de către
administratorii
entităţilor care le au în evidenţă. 32.
Pentru
toate celelalte elemente de natura activelor, datoriilor şi
capitalurilor
proprii, cu ocazia inventarierii, se verifică realitatea soldurilor
conturilor
respective, iar pentru cele aflate la terţi se fac cereri de
confirmare, care
se vor ataşa la listele respective după primirea confirmării. 33. Pe
ultima
filă a listei de inventariere, gestionarul trebuie să menţioneze dacă
toate
bunurile şi valorile băneşti din gestiune au fost inventariate şi
consemnate în
listele de inventariere în prezenţa sa. De asemenea, acesta
menţionează dacă
are obiecţii cu privire la modul de efectuare a inventarierii. În
acest caz,
comisia de inventariere este obligată să analizeze obiecţiile, iar
concluziile
la care a ajuns se vor menţiona la sfârşitul listelor de
inventariere. Listele
de inventariere se semnează pe
fiecare filă de către preşedintele şi membrii comisiei de inventariere,
de
către gestionar, precum şi de către specialişti solicitaţi de către
preşedintele comisiei de inventariere pentru participarea la
identificarea
bunurilor inventariate. În
cazul gestiunilor colective (cu mai mulţi
gestionari), listele de inventariere se semnează de către toţi
gestionarii, iar
în cazul predării-primirii gestiunii, acestea se semnează
atât de către
gestionarul predător, cât şi de către cel primitor. 34. -
(1)
Completarea listelor de inventariere se efectuează fie folosind
sistemul
informatic de prelucrare automată a datelor, fie prin înscrierea
elementelor de
active identificate, fără spaţii libere şi fără ştersături, conform
procedurilor interne aprobate. Listele
de inventariere utilizate sunt cele
prezentate ca model în anexa nr. 3 la (2)
În cazul imobilizărilor corporale, precum
şi al celorlalte elemente de natura activelor pentru care există
constituite
ajustări pentru depreciere sau ajustări pentru pierdere de valoare,
în listele
de inventariere se înscrie valoarea de înregistrare
în contabilitate a
acestora, mai puţin ajustările pentru depreciere sau pierdere de
valoare
înregistrate până la data inventarierii, care se compară cu
valoarea lor
actuală, stabilită cu ocazia inventarierii, pe bază de constatări
faptice. (3)
În situaţia în care elementele de natura
activelor sunt inventariate prin metode de identificare electronică (de
exemplu: cititor de cod de bare etc.), datele fiind transmise direct
în
sistemul informatic financiar-contabil, listele de inventar sunt
editate direct
din sistemul informatic. Se vor edita listele complete cu toate
poziţiile
inventariate sau în mod selectiv numai pentru acele poziţii,
repere unde se
constată diferenţe cantitative sau valorice (deprecieri), după caz. În
cazul în care se editează liste de
inventariere care cuprind numai poziţiile (reperele) la care se
constată
diferenţe cantitative sau valorice, listele complete de inventariere se
păstrează
pe suport magnetic, pe durata legală de păstrare a documentelor.
În astfel de
situaţii, evaluarea bunurilor în vederea stabilirii eventualelor
ajustări se
efectuează prin analiza şi evaluarea tuturor elementelor inventariate,
nu numai
a celor la care s-au constatat diferenţe cantitative. Inventarierile
parţiale, precum şi
inventarierile efectuate în cursul anului, atunci când
entitatea efectuează mai
multe inventarieri, se efectuează cu respectarea prezentelor norme, mai
puţin
completarea "Registrului-inventar" (cod 14-1-2), care se efectuează
cu ocazia inventarierii anuale. (4)
Pentru inventarierea elementelor de
natura activelor care nu au substanţă materială, a datoriilor şi
capitalurilor
proprii se întocmesc situaţii analitice distincte. Totalul
situaţiilor
analitice astfel întocmite se verifică cu soldurile conturilor
sintetice
corespunzătoare, care se preiau în "Registrul-inventar" (cod
14-1-2). 35. -
(1)
Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor
constatate
faptic şi înscrise în listele de inventariere cu cele din
evidenţa
tehnico-operativă (fişele de magazie) şi din contabilitate. (2)
Înainte de stabilirea rezultatelor
inventarierii se procedează la o analiză a tuturor stocurilor
înscrise în
fişele de magazie şi a soldurilor din contabilitate pentru bunurile
inventariate. Erorile descoperite cu această ocazie trebuie corectate
operativ,
după care se procedează la stabilirea rezultatelor inventarierii prin
confruntarea cantităţilor consemnate în listele de inventariere
cu evidenţa
tehnico-operativă pentru fiecare poziţie. 36. -
(1)
Evaluarea, cu ocazia inventarierii, a elementelor de natura activelor,
datoriilor şi capitalurilor proprii se face potrivit prevederilor
reglementărilor contabile aplicabile, precum şi ale prezentelor norme. (2)
Evaluarea se va efectua cu respectarea
principiului permanenţei metodelor, potrivit căruia modelele şi
regulile de
evaluare trebuie menţinute, asigurând comparabilitatea în
timp a informaţiilor
contabile. 37. La
stabilirea valorii de inventar a bunurilor se aplică principiul
prudenţei,
potrivit căruia se ţine seama de toate ajustările de valoare datorate
deprecierilor sau pierderilor de valoare. În
cazul în care se constată că valoarea de
inventar este mai mare decât valoarea cu care acesta este
evidenţiat în
contabilitate, în listele de inventariere se înscriu
valorile din
contabilitate. În
cazul în care valoarea de inventar a
bunurilor este mai mică decât valoarea din contabilitate,
în listele de
inventariere se înscrie valoarea de inventar. 38.
Pentru
elementele de natura activelor la care s-au constatat deprecieri, pe
baza
listelor de inventariere întocmite distinct comisia de
inventariere face
propuneri de ajustări pentru depreciere sau ajustări pentru pierdere de
valoare, după caz, ori de înregistrare a unor amortizări
suplimentare (pentru
deprecierile ireversibile ale imobilizărilor amortizabile), acolo unde
este
cazul, arătând totodată cauzele care au determinat aceste
deprecieri. 39.
Pentru
toate plusurile, lipsurile şi deprecierile constatate la bunuri, precum
şi
pentru pagubele determinate de expirarea termenelor de prescripţie a
creanţelor
sau din alte cauze, comisia de inventariere solicită explicaţii scrise
de la
persoanele care au răspunderea gestionării bunurilor, respectiv a
urmăririi
decontării creanţelor. Pe
baza explicaţiilor primite şi a
documentelor analizate, comisia de inventariere stabileşte natura
lipsurilor,
pierderilor, pagubelor şi deprecierilor constatate, precum şi natura
plusurilor, propunând, în conformitate cu dispoziţiile
legale, modul de
regularizare a diferenţelor dintre datele din contabilitate şi cele
faptice,
rezultate în urma inventarierii. 40. -
(1) În
situaţia constatării unor plusuri în gestiune, bunurile
respective se evaluează
potrivit reglementărilor contabile aplicabile. (2)
În cazul constatării unor lipsuri
imputabile în gestiune, administratorii trebuie să impută
persoanelor vinovate
bunurile lipsă la valoarea lor de înlocuire. Prin
valoare de înlocuire, în sensul
prezentelor norme, se înţelege costul de achiziţie al unui bun cu
caracteristici şi grad de uzură similare celui lipsă în gestiune
la data
constatării pagubei, care cuprinde preţul de cumpărare practicat pe
piaţă, la
care se adaugă taxele nerecuperabile, inclusiv TVA, cheltuielile de
transport,
aprovizionare şi alte cheltuieli, accesorii necesare pentru punerea
în stare de
utilitate sau pentru intrarea în gestiune a bunului respectiv.
În cazul
bunurilor constatate lipsă, ce urmează a fi imputate, care nu pot fi
cumpărate
de pe piaţă, valoarea de imputare se stabileşte de către o comisie
formată din
specialişti în domeniul respectiv. (3)
La stabilirea valorii debitului, în
cazurile în care lipsurile în gestiune nu sunt considerate
infracţiuni, se are
în vedere posibilitatea compensării lipsurilor cu eventualele
plusuri
constatate, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: -
să
existe riscul de confuzie între sorturile aceluiaşi bun material,
din cauza
asemănării în ceea ce priveşte aspectul exterior: culoare, desen,
model,
dimensiuni, ambalaj sau alte elemente; -
diferenţele constatate în plus sau în minus să se refere la
aceeaşi perioadă de
gestiune şi la aceeaşi gestiune. (4)
Nu se admite compensarea în cazurile în
care s-a făcut dovada că lipsurile constatate la inventariere provin
din sustragerea
sau din degradarea bunurilor respective datorată vinovăţiei persoanelor
care
răspund de gestionarea acestor bunuri. (5)
Listele cu sorturile de produse, mărfuri,
ambalaje şi alte valori materiale care întrunesc condiţiile de
compensare
datorită riscului de confuzie se aprobă anual de către administratori,
ordonatorii de credite sau persoana care are obligaţia gestionării şi
servesc
pentru uz intern în cadrul entităţilor respective. Compensarea
se face pentru cantităţi egale
între plusurile şi lipsurile constatate. În
cazul în care cantităţile sorturilor
supuse compensării, la care s-au constatat plusuri, sunt mai mari
decât
cantităţile sorturilor admise la compensare, la care s-au constatat
lipsuri, se
va proceda la stabilirea egalităţii cantitative prin eliminarea din
calcul a
diferenţei în plus. Această eliminare se face
începând cu sorturile care au
preţurile unitare cele mai scăzute, în ordine crescătoare. În
cazul în care cantităţile sorturilor
supuse compensării, la care s-au constatat lipsuri, sunt mai mari
decât
cantităţile sorturilor admise la compensare, la care s-au constatat
plusuri, se
va proceda, de asemenea, la stabilirea egalităţii cantitative prin
eliminarea
din calcul a cantităţii care depăşeşte totalul cantitativ al
plusurilor. Eliminarea
se face începând cu sorturile care au preţurile unitare
cele mai scăzute, în
ordine crescătoare. 41. -
(1)
Pentru bunurile la care sunt acceptate scăzăminte, în cazul
compensării
lipsurilor cu plusurile stabilite la inventariere, scăzămintele se
calculează
numai în situaţia în care cantităţile lipsă sunt mai mari
decât cantităţile
constatate în plus. În
această situaţie, cotele de scăzăminte se
aplică în primul rând la bunurile la care s-au constatat
lipsurile. Dacă
în urma aplicării scăzămintelor respective
mai rămân diferenţe cantitative în minus, cotele de
scăzăminte se pot aplica şi
asupra celorlalte bunuri admise în compensare, la care s-au
constatat plusuri
sau la care nu au rezultat diferenţe. Diferenţa
stabilită în minus în urma
compensării şi aplicării tuturor cotelor de scăzăminte,
reprezentând prejudiciu
pentru entitate, se recuperează de la persoanele vinovate, în
conformitate cu
dispoziţiile legale. (2)
Normele privind limitele admisibile la
perisabilitate sau cele stabilite intern nu se aplică anticipat, ci
numai după
constatarea existenţei efective a lipsurilor şi numai în limita
acestora. De
asemenea, limitele de perisabilitate nu se
aplică automat, acestea fiind considerate limite maxime. (3)
Pentru pagubele constatate în gestiune
răspund persoanele vinovate de producerea lor. Imputarea acestora se
face la
valoarea de înlocuire, aşa cum a fost definită în
prezentele norme. 42.
Rezultatele inventarierii se înscriu de către comisia de
inventariere într-un
proces-verbal. Procesul-verbal
privind rezultatele
inventarierii trebuie să conţină, în principal, următoarele
elemente: data
întocmirii, numele şi prenumele membrilor comisiei de
inventariere, numărul şi
data deciziei de numire a comisiei de inventariere,
gestiunea/gestiunile
inventariată/inventariate, data începerii şi terminării
operaţiunii de
inventariere, rezultatele inventarierii, concluziile şi propunerile
comisiei cu
privire la cauzele plusurilor şi ale lipsurilor constatate şi
persoanele
vinovate, precum şi propuneri de măsuri în legătură cu acestea,
volumul
stocurilor depreciate, fără mişcare, cu mişcare lentă, greu vandabile,
fără
desfacere asigurată şi propuneri de măsuri în vederea
reintegrării lor în
circuitul economic, propuneri de scoatere din funcţiune a
imobilizărilor corporale,
respectiv din evidenţă a imobilizărilor necorporale, propuneri de
scoatere din
uz a materialelor de natura obiectelor de inventar şi declasare sau
casare a
unor stocuri, constatări privind păstrarea, depozitarea, conservarea,
asigurarea integrităţii bunurilor din gestiune, precum şi alte aspecte
legate
de activitatea gestiunii inventariate. 43.
Propunerile cuprinse în procesul-verbal al comisiei de
inventariere se
prezintă, în termen de 7 zile lucrătoare de la data
încheierii operaţiunilor de
inventariere, administratorului, ordonatorului de credite sau persoanei
responsabile cu gestiunea entităţii. Acesta, cu avizul conducătorului
compartimentului financiar-contabil şi al conducătorului
compartimentului
juridic, decide asupra soluţionării propunerilor făcute, cu respectarea
dispoziţiilor legale. 44. -
(1)
"Registrul-inventar" (cod 14-1-2) este un document contabil
obligatoriu în care se înscriu rezultatele inventarierii
elementelor de natura
activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, grupate după natura
lor,
conform posturilor din bilanţ. Elementele
de natura activelor, datoriilor şi
capitalurilor proprii înscrise în registrul-inventar au la
bază listele de
inventariere, procesele-verbale de inventariere şi situaţiile
analitice, după
caz, care justifică conţinutul fiecărui post din bilanţ. (2)
În cazul în care inventarierea are loc pe
parcursul anului, datele rezultate din operaţiunea de inventariere se
actualizează cu intrările sau ieşirile din perioada cuprinsă
între data
inventarierii şi data încheierii exerciţiului financiar, datele
actualizate
fiind apoi cuprinse în registrul-inventar. Operaţiunea de
actualizare a datelor
rezultate din inventariere se va efectua astfel încât la
sfârşitul exerciţiului
financiar să fie reflectată situaţia reală a elementelor de natura
activelor,
datoriilor şi capitalurilor proprii. (3)
Completarea registrului-inventar se
efectuează în momentul în care se stabilesc soldurile
tuturor conturilor
bilanţiere, inclusiv cele aferente impozitului pe profit, şi ajustările
pentru
depreciere sau pierdere de valoare, după caz. Registrul-inventar
poate fi adaptat în
funcţie de specificul şi necesităţile entităţilor, cu condiţia
respectării
conţinutului minim de informaţii prevăzut pentru acesta. 45. -
(1)
Rezultatele inventarierii trebuie înregistrate în evidenţa
tehnico-operativă în
termen de cel mult 7 zile lucrătoare de la data aprobării
procesului-verbal de
inventariere de către administrator, ordonatorul de credite sau
persoana
responsabilă cu gestiunea entităţii. Rezultatul
inventarierii se înregistrează în
contabilitate potrivit prevederilor (2)
Pe baza registrului-inventar şi a
balanţei de verificare întocmite la finele exerciţiului financiar
se întocmeşte
bilanţul, parte componentă a situaţiilor financiare anuale, ale cărui
posturi
trebuie să corespundă cu datele înregistrate în
contabilitate, puse de acord cu
situaţia reală a elementelor de natura activelor, datoriilor şi
capitalurilor
proprii, stabilită pe baza inventarului. 46. -
(1)
Prevederile Bunurile
aflate în administrarea
instituţiilor publice se inventariază anual, cu excepţia clădirilor,
construcţiilor speciale şi a celorlalte bunuri aflate în
gestiunea misiunilor
diplomatice şi a oficiilor consulare, care se inventariază o dată la 3
ani. Inventarierea
bunurilor din patrimoniul
cultural naţional mobil, a fondurilor de carte, a valorilor de muzeu şi
a
recuzitei în cadrul instituţiilor artistice de spectacole se face
în condiţiile
şi la termenele stabilite prin norme elaborate de Ministerul Culturii,
Cultelor
şi Patrimoniului Naţional, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice. (2)
În funcţie de specificul activităţii unor
entităţi, ministerele şi celelalte organe de specialitate ale
administraţiei
publice centrale ai căror conducători au calitatea de ordonatori
principali de
credite pot elabora norme proprii privind inventarierea unor bunuri cu
caracter
specific aflate în administrare, inclusiv pentru stabilirea unor
excepţii de la
regula generală de inventariere, care sunt avizate de Ministerul
Finanţelor
Publice. (3)
Bunurile constatate lipsă la inventariere
se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la
valoarea contabilă.
Lipsurile imputabile se recuperează de la persoanele vinovate la
valoarea de
înlocuire, determinată potrivit prezentelor norme. Bunurile
constatate în plus se evaluează şi
se înregistrează în contabilitate la costul de achiziţie al
acestora, în
conformitate cu reglementările contabile aplicabile, în funcţie
de preţul
pieţei la data constatării sau de costul de achiziţie al bunurilor
similare. Pentru
lipsuri, sustrageri şi orice ale fapte
care produc pagube ce constituie infracţiuni, ordonatorul de credite
este
obligat să sesizeze organele de urmărire penală în condiţiile şi
la termenele
stabilite de lege. Pagubele
constatate la inventariere, imputate
persoanelor vinovate, precum şi debitorii deveniţi insolvabili se
evidenţiază
în contabilitate în conturi analitice distincte, iar
în cadrul acestora, pe
fiecare debitor, urmărindu-se recuperarea lor potrivit legii. Scăderea
din contabilitate a unor pagube care
nu se datorează culpei unei persoane se face în baza aprobării
ordonatorului de
credite respectiv, cu avizul ordonatorului de credite ierarhic superior. Plusul
de casă constatat cu
ocazia inventarierii numerarului din casieriile instituţiilor publice
se varsă
la bugetul din care este finanţată instituţia publică, paragraful
bugetar
"Alte venituri".
Copyright 2002-2013 - S.C. "Provasbo" S.R.L. (Toate drepturile rezervate) Optimizat orice tip de browser pentru rezoluţie de 1024 x 768. |